La 5 iulie 2025, studenții și angajații Universității de Stat din Comrat au participat la evenimente comemorative dedicate Zilei comemorative a victimelor represiunilor politice din Republica Moldova. Împreună cu un grup de inițiativă al cetățenilor ATO Găgăuzia din satele Avdarma și municipiul Ceadîr-Lunga, reprezentanții universității au adus un omagiu victimelor deportărilor staliniste. Evenimentul a avut loc în satul Mereni, raionul Anenii Noi, unde au fost inaugurate solemn două obiective memoriale dedicate locuitorilor deportați în Siberia: monumentul „Trenurile Marii Durere” și instalația „Coridorul Morții”. Aceste structuri comemorative sunt amplasate în incinta complexului muzeal în aer liber și reprezintă un omagiu adus victimelor represiunilor sovietice. De asemenea, a fost amenajat un tunel simbolic de 35 de metri, care redă atmosfera de teamă, izolare și incertitudine prin care au trecut deportații. Pe memoriale sunt gravate 181 de nume ale locuitorilor satului, victime ale celei de-a doua valuri de deportări din iulie 1949. Autorul monumentului „Trenurile Durere”, Gheorghe Postică, a remarcat: „Când au fost deschise arhivele naționale, am aflat că sătenii noștri au fost evacuați în două convoaie spre regiunea Irkutsk. Studiind aceste date vagon cu vagon a apărut această idee.” Cei prezenți au subliniat importanța păstrării memoriei istorice: „Este un moment tragic care trebuie prezentat societății. Este un eveniment trist, dar important, despre care trebuie să vorbim generațiilor viitoare. Trebuie să ne amintim crimele trecutului pentru ca acestea să servească drept lecție pentru prezent și viitor.” Ministrul culturii al Republicii Moldova, domnul Serghei Prodan, și-a exprimat speranța că complexul memorial din Mereni va deveni o filială a Muzeului Național de Istorie al Moldovei: „Am propus să se examineze posibilitatea transformării acestui muzeu local într-o parte a Muzeului Național al Memoriei Deportaților și Victimelor Regimului Comunist.”
La 6 iulie 2025, evenimente importante cu participarea angajaților USC au avut loc și în municipiul Ceadîr-Lunga. Un număr mare de conaționali s-au adunat pentru a comemora strămoșii găgăuzi, care au fost deportați pe nedrept, fără judecată, în Siberia. Cetățenii au depus flori la monumentul victimelor deportărilor și au ținut un moment de reculegere. Istorici, cercetători și oameni de știință (doctor Octavian Țîcu, Ignat Kazmali, Svetlana Kapanji și alții) au prezentat rezultatele cercetărilor, povestind că operațiunea s-a desfășurat cu o brutalitate extremă: soldații sovietici au înconjurat satele găgăuze, au intrat în gospodării și au arestat oamenii fără avertisment, fără drept la replică, fără a le permite să ia cu ei mâncare sau haine. Unii localnici care au încercat să fugă au fost împușcați pe loc. După deportare, proprietățile acestor familii – case, animale, unelte agricole – au fost confiscate. O parte din ele a fost dată în proprietatea colhozurilor, iar alta repartizată aparatului represiv: NKVD, nomenclaturii și administrației locale. Mulți dintre deportați nu au supraviețuit călătoriei sau lagărelor din Siberia, pierind din cauza foametei, frigului, bolilor sau muncii epuizante. Arestațiile au început în miez de noapte, la ora 2:00, și au continuat până la 7 iulie 1949. În noaptea de 5 spre 6 iulie 1949 a avut loc în Basarabia cel mai mare val de deportări: peste 11 mii de familii – aproximativ 36 000 de persoane – au fost forțat deportate în Siberia
